Stropi din cer

Îmi plânge cerul azi
doar mie îmi povesteşte
printre lacrimi şoptite şi suspine fulgerătoare
despre doruri neştiute de nimeni
despre poveşti nevăzute de soare vreodată
adineaori mi-a picurat doi stropi în palmă
eram însetată şi nu am observat sferele cristaline
strălucind din preaplin de prospeţime
cum se căutau pe linia vieţii rostogolindu-se frenetic
spre linia frânta a inimii unde
prin întâlnirea predestinată stropii au devenit unul
şi-au pierdut contururile în palma mea
iar eu i-am sorbit aşa contopiţi
ca pe un elixir miraculos
al cărui gust îmi descrie aromele mostre
de suflete ce se împletesc
notă cu notă
în simfonia tulburătoare a existenţei