Posts tagged ‘Poezie’

Super-ofertă

azi sunt promoţii  la mallshopping-girl

se vând zâmbete

la preţ de criză

primeşti discount

la îmbrăţişări second hand

am cumpărat şi eu o doză

de iubire la super ofertă

în reclamă îi spuneau super love

dar am primit gratuit

doar un suflet rănit

cu gust de lacrimi pe buze

mă înfrupt cu poftă din iubire

visele mi se preling

pe la colţurile gurii

sufletul rănit adună firimiturile

şi le lipeşte pe răni

suspină şoptit

iar de pe buze

îi picură visele

…………………………..

Recomandări: Cătălin, Cristian Lisandru, Dulce Deea, Gabriela Savitsky, Geanina Lisandru, Ivanuska, Lady Allia, Ottilia Ardeleanu, Teo Negură, Năbădăiosul.

Anunțuri

Stropi din cer

raininhand

Îmi plânge cerul azi
doar mie îmi povesteşte
printre lacrimi şoptite şi suspine fulgerătoare
despre doruri neştiute de nimeni
despre poveşti nevăzute de soare vreodată
adineaori mi-a picurat doi stropi în palmă
eram însetată şi nu am observat sferele cristaline
strălucind din preaplin de prospeţime
cum se căutau pe linia vieţii rostogolindu-se frenetic
spre linia frânta a inimii unde
prin întâlnirea predestinată stropii au devenit unul
şi-au pierdut contururile în palma mea
iar eu i-am sorbit aşa contopiţi
ca pe un elixir miraculos
al cărui gust îmi descrie aromele mostre
de suflete ce se împletesc
notă cu notă
în simfonia tulburătoare a existenţei

De dor

bird-green-1
Lacrimi involburate se revarsa pe chip
sapand albii sufletului insetat de tine
pumni inclestati primesc sarutul
care elibereaza nestiuta pasare
din palmele ce se deschid pulsand
asemeni unor petale indragostite de soare
cu aripi fluide isi asterne zborul
pe serpentinele dorului
se opreste doar pe buzele tale
infruptandu-se din ambrozia
chemarilor tale soptite duios
suflarile noastre se-ntrepatrund
unindu-se in respiratia primordiala
ce faureste pod de iubire
peste trupuri arzande

Visele

apus
O sa dorm somnul unui urias
cu geana lipita de tampla ta
sa-mi presar visele in ochii tai
iar ele sa inoate in imensitatea albastra
invaluite de dragostea ta
precum o vesta de salvare
nici macar furtuna de lacrimi
nu are putere sa le scufunde
glasul tau imi rascoleste adancurile
imi strigi, iubito,
vad tarmul in ochii tai
suntem salvati!
salvati de vise ce plutesc in aval
din ochii tai spre coaste
vantul invoca talazuri salbatice
si le-mblanzeste mai apoi
intre oasele incovoiate
naufragiem pe buza unei pesteri
in care au inflorit stalactite
din lacrimi pietrificate
ce ne soptesc cu ecouri prelungi
aici se nasc visele
luati cate vreti
si cresteti-le ca pe copiii vostri

Singuratati pierdute

singuratati pierdute intre degete impletite
sorb din izvoare neincepute
deslusind mirarea pietrelor
in ochiul de peste se scurge tacerea
si iarba isi sopteste inaltarea
spre urechea desprinsa din vant
sa cauti paradisu-n prapastii
le pare unora fara putere-a pricepe
doar noaptea starpita de stele
intelege cautarea luminii-n tenebre
un manz alb galopeaza-n surdina
prin portaluri deschise spre cer
copitele ii sunt pline de sange
dar ochii vorbesc despre sori
in taina se nasc galaxii nevazute
la fel cum fiorul in suflet patrunde
e liniste-n cer si-n adancuri
iar noi ne iubim
pe ale universului campuri…

In templul iubirii

timpul cauta sa-mi spulbere clipele
sa le rostogoleasca in uitare
ma trezesc din somnul gandurilor
si imi spal ochii mirarii
cu nectar de luciditate
din stele construiesc templu
celei mai stralucitoare scantei
miresme de santal si tamaie
se-mpletesc pe sideful pielii mele
si-ti poarta simturile alertate
pe nori de betie cosmica
depun sarut plin de adoratie
pe gleznele tale inmuiate de dor
cu parul meu matasos
desenez infinitul pe tot trupul tau
iar fiorul iubirii descarca
suvoaie de fulgere albastre
in fiecare celula abandonata trairii intense
iti soptesc atunci cu glas tremurand
cat de dor mi-a fost sa respir
doar prin sufletul tau…

Febra

Flăcări mistuitoare se-aleargă prin venefireonthesky
Şi-mi înlănţuie trupul
Am cratere în buzele ce râvnesc
După savoarea sărutului tău
Din ochi îmi ţâşnesc
Armăsari nărăvaşi cu pete de foc
Copitele lor înmuiate în lavă
Îmi izbesc cu nesaţ tâmplele
Înmuguresc cireşii
Iar universul meu arde
În tăcere mocnind
În celule, ţesuturi şi sânge
Şterge-mi fruntea inundată
De broboane incandescente
Şi pune-mi comprese de dor
Stinge-mi febra cu lacrimi de fericire
Înveleşte-mă cu voaluri de iubire
Şi dă-mi să beau infuzii fierbinţi
Din amestec înmiresmat de dorinţe
Chiar de pe buzele tale…

Pe drumul dintre mine si tine

Imi era tare incercanata inima, atunci,
Cand te-ai recunoscut in palma mea
Iluziile crude imi ranjeau,
Ma taiau cu cioburi de timp
Mi-ai adunat chipul
In causul palmelor si m-ai privit
In ochii mei cu zbateri de catran,
Ai picurat sclipiri de raze gingase
Si m-ai adapostit la umbra genelor tale
Din foisorul tau de la hotarul nemarginirii,
Ai cladit bariere din pietre pretioase,
Culese de pe buzele mele,
Iar timpul, l-ai ascuns in buzunarul de la piept
Si m-ai rugat sa-ti brodez butoniere sigilii,
De culoarea nisipului din parul meu
Infinitul si-a adunat cu migala
Niciodata stiutele puncte,
Si le-a presarat pe drumul
Dintre mine si tine…

Doar un om

In contemplarea amurgului opac,
Nu-ti afli linistea,
Nici nu te-mpaci cu-o acadea,
Ce dezinvolta o imparte plebea…
Urasti culorile stridente,
Mai bine cinic, deprimat…
In negru, voluptati ardente,
Saluta bancile c-un zambet asumat.
In alb, papusile mirese,
Fac schimb de amintiri de buzunar,
Si-n desfatarea tandra cu iluzii,
Nu simt cum gustul lor a devenit amar…
Sub ironii taioase si concluzii,
Se-ascunde, parca pasind pe varfuri,
Doar un om cald ce raspandeste ambrozii…

 

Autoportret?

gospodina

Am locuit la margine de cimitir,
C-un toc în groapă şi cu altu-n vin.
Străjeri mi-au fost chelnerii beţi
În frac păreau atât de desueţi.
Azi stau pe buza unei oale
Cu ciorbă aburindă, o fi ieşit de perişoare?
Sunt gospodina care scrie versuri
Cu telul scrijelind aluatul de fursecuri.
Sau poate-oi fi doar o clientă dedicată,
Prin magazinele cu rafturi pline, mereu împiedicată
Când mă aplec după staniol,
În urma mea se surpă raftul gol.
Sau cum în fusta mea de blugi pe stradă epatând,
Stârnesc mirarea celor ce-observă cum mi-a crăpat pe fund.
Ori poate-oi fi vreo silitoare masterandă
Ce lustruieşte băncile cu esenţă de lavandă?
Nu ! Ştiu! Sunt mai bine-o amazoană
Cu aspiraţii înalte să nu am nici o rană.
Sau poate prea puţin din fiecare…
Of,  iar e târziu,  hai toată lumea la culcare! 🙂

Pledoarie pentru reabilitarea pietrelor

pebbles2
Stau pe aceeaşi piatră albă
perfect rotundă
pe care civilizaţii misterioase
(sau poate doar timpul)
au scrijelit acum mii de ani lumină
un semn doveditor de trecere
chircită, zdrobindu-mi sânii cu genunchii
încerc să-mi menţin echilibrul
fără să mă rostogolesc
cu tot cu roca albă, grea şi netedă
de parcă ar fi fost o bucată din lună
pe care a şlefuit-o lumina anilor lumină
privesc spre orizont
şi te zăresc cum stai chircit
pe piatra ta
perfect triunghiulară şi însemnată
cu aceleaşi simboluri misterioase
genunchii ce-ţi apasă pieptul
îţi par atat de ascuţiţi
de parcă ar fi pumnale
sfredelind răni adânci
ne privim prin imensul pustiu
şi braţele ni se alungesc
peste deşert şi peste veacuri
până la îmbrăţişarea dătătoare de viaţă
au răsărit atunci vlăstari de tei înmiresmaţi
şi fire verzi plăpânde de flori neştiute
ce poartă seminţe ale creşterii pe dinăuntru
Oameni dragi, nu aruncaţi cu pietre!
Ele vă pot fi puncte de sprijin
pentru devenirea fiinţei.

Un gand din calimara

Am incercat sa prind in versuri fericirea,
Ce ochii tai de-azur o daruiesc plenar,
Iar tu ai ars chiar pagina din dictionar,
In care academicienii explica ce-i iubirea.
Azi ma cuprinzi cu brate inamorate,
Din suflet imi reversi minunatii,
De mana noi sfidam priviri crispate,
Si ne-avantam prin viata precum niste copii.
Am lustruit cuvintele cu-o pana rara,
Sa prinda forma de sublim rotund,
Iar cand priveam prelung in calimara,
Ma oglindea zambind un tainic gand…
Parfum de umbre frenetic inlantuite,
Transforma aerul in voal fin si laptos,
Si toata-nsiruirea matasoasa de cuvinte,
Dezvaluie o noua lume si-o umplu de-nteles…

Un strop de eternitate

golden-rain

Mi-am şters rugina de pe gene
Cu praf de dragoste măiastră
Cu-o aripă de înger am urnit
Miracolul spre lumea noastră
Dureri, iluzii, spaime ni le-am înveşmântat
În voaluri de mătase, în cel mai fin brocart
Ne punem măşti groteşti pe suflet
Ne-nlănţuim în trupuri afectate
Uităm să oferim un zâmbet
Măcar un strop de eternitate
M-am dezbrăcat de piele, de carne şi de oase
Mi-am alungit suflarea-n infinit
Şi m-am pierdut în sferele celeste
Am tăcut o clipă, iar timpul s-a oprit…


Am sa te iert

Am să te iert c-ai semănat10250289_311431832343830_556756277224364932_n
Covor de maci în vast pustiu
Şi n-ai plecat.
Am să te iert că lavă tu ai căutat
În ochi de chihlimbar
Şi-ai revărsat-o în vene.
Am să te iert că-n nopţi de-amor
De atâtea ori tu m-ai ucis
Cu-atingeri tandre, fremătând de dor
Şi-apoi, cu sărutări fierbinţi m-ai înviat.
Am să te iert că-n dimineţi de primăvară
Mi-ai picurat sonate în auz
Pe note calde de chitară
Şi-am să te iert că ai cântat
Sub cer de soare luminat,
La corzi de suflet.

Cautare

Am cautat stelele in cerul gurii tale,
Si am gasit doar fire de nisip
Cazute din clepsidra sparta…
Din coltul zambetului tau se preling
Amintiri devorate de doruri ascunse.
Pe buzele tale am cautat izvorul nemuririi,
Dar am gasit doar iluzii pitite cu grija
De limbi de ceasornice crude…
Ti-am mangaiat cu teama gatul,
Si-n loc de fiori… am zarit o coloana semeata,
De veghe intr-un trup trecator…
Am cuprins-o indata, si m-am lasat sa alunec usor…
Si acolo, in loc din adancuri de-ocean,
Imbratisata de sufletul tau cu nesat,
M-ai scaldat in sclipire de stele,
Mi-ai picurat stropi vesnici pe buze,
Si m-ai infiorat cu privelistea nemarginirii…

Doar eu si zambetul tau

Am sintetizat compusii din zambetul tau,
Intr-o pulbere alba, aurie, sau poate in mii de culori,
Pe care o presar peste rani ca pe un leac miraculos…
Mi-au rasarit raze din tample,
Ca gandurile mele sa aiba drum lin spre inima ta…
Dezrobita de zbuciumul lumii,
Am aprins felinare in aria Broca,
Si-am poftit ingerii la o partida de sah.
Nu faceti pariuri, nu exista invinsi,
La masa la care de-o parte sunt ingeri si muze,
Iar de cealalta parte, doar eu si zambetul tau…

Din lacrimi

Am construit schele din lacrimi
Adunate cu grija din cuibar de dureri,
Am urcat din prapastii, pe creste de dor…
Am tors la fuiorul iubirii,
Fir neted din ganduri albastre,
Si-am tesut platosa calda,
Pentru inimi ranite de prea multe ori…
Impletesc note blande pe corzi de vioara,
Arcusul imi taie tristetea si zboara,
Izgonesc nepasarea ce vrea sa apara,
Si pornesc inspre tine cu suflet curat.

M-a intrebat dimineata

Ti-am imbratisat privirea cu soapte negandite
Si te-am dus in locul in care pietrele
Se transforma in pasari si zboara.
Secunde iau foc si ard trecutul
Ca pe-o scrisoare ingalbenita
Ce poarta sigilii vechi, nedesfacute.
Te apuc de ganduri si te-azvarl in vartejuri fluide, laptoase,
Cu arome de miere de flori si scortisoara…
Ating cu varful degetelor iarba cusuta-n tarana,
Si culeg picurii de roua sa-i sorb cu nesat…
Apoi, intr-o clipa ratacita prin vremuri,
m-a intrebat  dimineata:
Cum ai vrajit timpul, femeie?

In brate cu stele

Straluciri plapande-n tuneluri ascunse,
Diseca negura si reveleaza bariere
Candva de netrecut, acum doar iluzii…
Preschimb in cristale farame de teama
Si umplu cu sete mirari oblojite
De suflul fierbinte din sfere de-opal.
Chemarea din piscuri insorite ma ajunge,
Ademenindu-mi aripile crescute in talpi…
Cerul isi revarsa Carul Mare in bratele mele
Iar tu imi incrustezi pielea cu stele.

Sa fiu

Imi canta stelele pe prispa,
Si nori se joaca-n parul meu,
O galaxie pare ca imi striga,
Sa nu-ncetez sa mai fiu eu.
Si vantu-mi suiera-n ureche,
Sa-mi port povara pana sus,
O, luna, ce imi stai de veghe,
Asculta-mi tot ce am de spus.
Sa fiu izvor as vrea, de bucurie,
Oceanul sa ma poarte-n zari,
Si toate raurile sa ma stie,
Ca sunt si azi cum am fost ieri.
O zana din povesti sa fiu,
De veghe-n somnul de copil,
Cu-a mea bagheta sa inviu,
Un unicorn cazut docil.
Si poarta-nalta pana-n cer,
Coloane de mister sa strajuiasca,
Sa port indata in eter,
Pe cei ce vor ca sa iubeasca.
Si toate sunt in alta lume,
Izvor zglobiu, zana si poarta,
E-o lume-albastra fara nume,
In care zborul este arta.

Neputinta

Siroaie curg rauri din lacuri intunecate,
O lebada ferecata in lanturi de pamant
Isi canta neputinta ridicandu-si aripile spre cer…
Ceata-n priviri si zvacnet in piept coboara,
Cuvinte taioase aruncate in graba
Intind tentacule perverse spre suflet…
Frunze uscate ratacite pe trotuar
Isi cauta refugiul pe brate de vant.

Marea din noi

 

Suiera, se ridica in spirala,
firele de nisip cernute in parul tau,
mirosul sarat si umed al coapselor tale
pe care s-a evaporat marea,
adierea atingerilor tale peste trupul meu,
cantecul celulelor contopite,
stralucirea hipnotica a extazului…
%d blogeri au apreciat asta: