Despărțire

 

945931_669628669823862_2911373039688567905_n

Îmi curge noaptea pe pleoape
Ca un machiaj nereușit
Și luna mi se lipește de buze
Să nu-ți mai pot spune
Că e mai frig de când ai plecat
Țineai stiloul între dinți și scrâșneai
În seara în care ai împărțit lumea noastră la doi
Calculele nu-ți ieseau întotdeauna
Așa că ai plătit un contabil care să ne țină evidența
Tuturor clipelor de amor
Și să ne împartă egal feliile de pâine cu unt
Ți-am rămas datoare cu o îmbrățișare
Și douăzeci și unu de grame de miere
Plus o dobândă de sărutări în avalanșă
Dar nu mai primești nimic
Poate doar o farâmă de vis și o carafă de apa vie.
Știu că nu așa ne-am înțeles.

3dpisjiiyjpg

Clipesc la intervale precise cu genele ca un perpetuum mobile mimând veșnicia
Fuga asta dintre cuvinte mă obosește într-atat încât vreau să tac
Să tac consistent, să tac fetal, să tac sclipitor, să tac pur și simplu
Se despică cerurile și îmi strecor urechea în vidul uriaș
Ce se cască din bolta aceea ca un ecran spart de cinema
Fâșii de cer atârnă din crăpătură și se balansează spre universul palpabil și familiar
Cumva, nonexistența intră în manifestare în acel moment
Iar urechea mea devine un dispozitiv uriaș de captare a sunetului primordial.
Îți aud atunci pentru prima data glasul și tresar
Pieptul mi se transformă într-o cutie de rezonanță
Din care vibrația vocii tale se amplifică neîncetat
Întreg universul vibrează acum de parcă ar fi un pian cosmic
La care interpretezi numărul pi.
Atunci am inceput să mă nasc.

Te-ai cuibărit sub pielea mea
Venele mi le traversai pe un fir de aur
Făceai echilibristică dintotdeauna8070827
Dinaintea mea
Dinaintea lumii
Dinaintea luminii
Lăsai o uşă întredeschisă
Lacătul ruginit nu mai oprea curioşii
Se adunau toți dinaintea ta
Ca într-o piață publică animată de vânzarea de cărți
Te-ai furişat în paginile unui tratat de sexosofie – nescris încă în Braille
O femeie oarbă ți-a atins coperțile îngroşate de singurătate
Aveai amprentele tuturor femeilor pe care le-ai iubit
Încrustate în pagini
Inutil
Oarba nu te-a deschis niciodată
Ți-a atins doar coperțile şi a inventat un nou alfabet.
Ai fugit atunci
Nu stie nimeni unde
Dar în piața de cărți, pe bordura unei arteziene,
A fost găsită o carte veche cu însemne neştiute
Cine a deschis-o povestea că dintre paginile ei
Se revărsase un fluviu de emoții limpezi,
Fluturi monarh multicolori zburau în toate direcțiile,
Iar paginile ei răspândeau miresme îmbătătoare
De flori de tei.
I-am zâmbit.
Mi-am strecurat degetele prin păr
Şi flori albe de tei s-au desprins plutind uşor spre pământ.

Geometria lacrimei

Adiacente la-nceput în suflet,
Ţi-au picurat din ochi mici sfere cristaline
Şi s-au prelins în linii drepte
Pe-obrajii calzi şi-mbujoraţi.
În vreme ce rostogoleai
Pe chipul blând fractali scânteietori,
Mi-ai arătat că două linii paralele
Se pot intersecta şi sub bărbie,
Nu doar la infinit să fie
Un singur punct.

onetear

Am buzunarele pline de vise
De iubiri trecute, de azi sau de mâine
Plec capul şi tac un ecou
Străzile pustii au un parfum nostalgic
De lacrimi pe asfalt
Ecoul e înghiţit de copaci
Şi când ecoul plânge, şi copacii plâng uneori
De ce să calc peste lacrimi?
Fac slalom printre ziduri de lacrimi
Zidurile mi-au devenit umbre
Umbrele mi-au devenit cei mai buni prieteni
Prietenii mi-au devenit pietre
Mi-am pus în buzunar două pietre
Să am cu ce arunca dupa stele
Mă agaţ de o stea
Ce-şi frânge raza sub paşii mei
Cobor în mine  şi tac
Ţi-am sorbit toate tăcerile
Picătură cu picătură
Şi acum
Sunt beată de tăcerea ta.

Magnificent_Collection_Of_Beautiful_Wallpapers_laba.ws

 

Ispită

10003810_535575736562490_4815060273387355467_o

Hai să deschidem o sticlă pierdută prin vremuri,
Să inspirăm un dulceag metaforic vapor,
Să ne poarte-n beţie uşor printre valuri
Şi-apoi să zburăm printre nori.
Am îngeri şi demoni zurlii pe sub pleoape,
Musonii ispitei îmi freamătă-n păr,
Aş vrea să găsim şi să pierdem o noapte,
Hai să muşcăm dintr-un măr!
Vino să ne atingem cu şoapte,
Fiori să vibreze ecouri în noi,
Din ochi să ne plouă cu miere şi lapte,
Hai să iubim amândoi !

Confesiune

universe in me

Atât de mult au vrut
Să-mi pună la picioare
Lumea lor obscură şi de lut
Dar ce să caute paşii mei, oare
Prin atâta lume străină de propria-mi fire
De tine, de noi, de iubire
Când  îmi clocotesc prin vene
Universuri divine radiind beatitudine
La care nimeni nu-ndrăznea să spere
Ajunge doar să ne topim într-o privire.
Ţi-am spus că ochii tăi
Sunt portaluri spre galaxii sfinte?
Ţi-am spus că buzele tale
Au gust de miere şi de aducere aminte
Că din urmele paşilor tăi răsar îngeri zglobii
Şi zâne frumoase cu plete aurii?
Că noaptea ce se-aşterne pe umerii tăi
E mantia-nstelată brodată chiar de zei?

Zbor fusiform

11156380_1010180572327782_4587946853063471536_n

Mă auzi cum te mint
Că-n furtuni nu pot să te simt
Cum printre gânduri mă prefac că adorm
Să nu ştii c-o să zbor fusiform
Doar în sus o să zbor
Să-ţi picur petale de dor
Să-ţi plouă cu flori de cireş
Sau cu maci să-i dai inimii ghes
Mă vezi cum m-ascund
Printre cuvinte spuse negând
Că îmi eşti, că îţi sunt
Doar în gând
Mă simţi cum din cioburi de soare mă nasc
Cum zbor fără aripi şi învăţ să plutesc
Doar să-mi zâmbeşti din frumoase poveşti
Cu pieptul tău să mă-nveleşti
Cu ochii arzând să-mi săruţi palmele
În zbor fusiform să-mi cuprinzi şoaptele.

Sunt

11149383_1011469652198874_8605184437909008138_n

(M-am cufundat în ochii tăi şi-am văzut nemărginirea
Am privit în sufletul tău şi m-am regăsit )

Sunt pasărea aceea aurie cu aripi fluide şi prelungi
Ce sălăşluieşte sub pleoapele tale
Sunt copacul înflorit peste noapte
Pe care l-ai observat fascinat ieri
Sunt tăcerea dintre bătăile inimii tale
Şi sunt ecoul infinit al inimii tale
Sunt zâmbetul ce-ţi înfloreşte pe chip
Când iubirea îţi leagănă visele
Sunt dorul ce-l simţi în miez de noapte
Când pieptul îţi freamătă şi mă cheamă
Sunt cafeaua în care aromele fac dragoste şi-ţi răsfaţă dimineţile
Sunt apa de izvor pe care o bei din căuşul palmelor în vârf de munte
Sunt zăpada ce-ţi mângâie tălpile în iernile binecuvântate
Sunt nufărul strălucitor ce ţi se naşte în palme din preaplin de iubire
Sunt bucuria cu care cutreieri potecile nemaivăzute ale vieţii
Sunt toate pădurile pe care le-ai respirat vreodată
Sunt amurgul acela perfect ce-ţi îmbăia chipul
Când ascultai cum se scutură cireşii
Sunt pana de înger pe care o ţineai gânditor între degete când erai copil
Sunt nisipul fin sărutat de mare la răsărit
Sunt scoica aceea albă pe care ai rugat-o
Să-ti şoptească poveştile adâncurilor
Sunt toate numele pe care le-ai rostit vreodată
Sunt înlăuntrul tău şi în afara ta
Şi îţi zâmbesc. Îţi aminteşti ?
Cine eşti tu ?

Clepsidră

the-sandglass-gun-legler

Spărgeam clepsidrele cu ale genelor danteluri

Şi lacrimi de nisip pe-obraji îmi şiroiau

Neînţelese se izbeau cuvintele de gânduri

Cioburi de suflet ars în ele se-adunau

Tăceri înşelătoare curgeau din glasul tău

Şi purpura de sânge îmi colorase visul

Doar un minut în gând tu mă rugai să-ţi dau

Să-mi ierţi, să-mi mângâi, să îmi pătrunzi abisul

(Arad, 2014)

(Credit foto: Gun Legler)

Ploua cu flori de măr în augustTree-Sunset-Reflection-485x728

Ploua din ochii tăi cu stele –

Picături incandescente

În noaptea indigo ce s-aşternea încet

Îţi fremătau doar mâinile, inima

Şi golul dintre noi vibra

Era la asfintit şi atunci

Tu mi-ai şoptit întrebător:

Oare când a început eternitatea?

Iubesc Oamenii

iubesc oamenii arzători pe dinăuntruprayergirl

oamenii-cuptoare

ce plămădesc la focul creației

hrană sufletelor noastre

iubesc oamenii luminoși ce emană claritate

oamenii-felinare

ce ne călăuzesc

pe căile anevoioase ale devenirii

iubesc oamenii-lei

luptători și răzbitori în toate

iubesc oamenii sclipitori cu drag de cărți

oamenii-biblioteci

ce prețuiesc scrisul

iubesc oamenii fremătători

ce fac inima să vibreze

oamenii-viori

ce încântă ființa până la dizolvarea totală

în iubirea primordială

Iubesc Oamenii

(sursa foto: http://www.pixdaus.com)

 

Chemare

( prietenei mele, Lili )

îngeri de zăpadă și-au scuturat ușor aripile,flower-in-snow

și ninge peste lume amuțind clipele

ninge peste vise și peste păsări călătoare

peste poveri din suflet și ghețuri mistuitoare

fulgi mari, cuminți, mi se lipesc pe suflet

iscând șuvoaie albe, de dor lovind cu vuiet

îmi rup zăvoarele din piept, țesute doar din teamă

și îți întind o mână, care cu drag te cheamă…

De dincolo

 

mă priveşti din stele, prin ochi neştiuţifatherdaughter

ferestre spre lumi impalpabile

ireale poate se  deschid

prin flori şi păsări rătăcitoare

ori poate prin greierul

ce–mi  susură blînd

poveşti ale fiinţei şi nefiinţei

te scald în ploile din suflet

la umbra tristei îmbrăţişări

dintre orizont şi înaltul cerului

ce-ţi  veghează  urmele trecerii

mi-e pustiu, neant de neînţeles

şi am rămas doar dor, Tata…

 

Super-ofertă

azi sunt promoţii  la mallshopping-girl

se vând zâmbete

la preţ de criză

primeşti discount

la îmbrăţişări second hand

am cumpărat şi eu o doză

de iubire la super ofertă

în reclamă îi spuneau super love

dar am primit gratuit

doar un suflet rănit

cu gust de lacrimi pe buze

mă înfrupt cu poftă din iubire

visele mi se preling

pe la colţurile gurii

sufletul rănit adună firimiturile

şi le lipeşte pe răni

suspină şoptit

iar de pe buze

îi picură visele

…………………………..

Recomandări: Cătălin, Cristian Lisandru, Dulce Deea, Gabriela Savitsky, Geanina Lisandru, Ivanuska, Lady Allia, Ottilia Ardeleanu, Teo Negură, Năbădăiosul.

Am uitat cântecul ploilor

am uitat cântecul ploilor OLYMPUS DIGITAL CAMERA

sunetul acela perpetuu

ca un diapazon

pentru acordarea sufletului

ca o incantaţie sacră

cu miresme de patchouli

desprinse parcă dintr-un ritual străvechi

paşii tăi murmurau acordurile ploii

degetele tale fine îmi mângâiau fruntea

cu dor de-aducere aminte

iar undeva în depărtare

cu un sublim ecou

ploaia îşi încânta favoriţii

ai fi vrut să alergăm de mână atunci

să ne lăsăm cuprinşi de jocul stropilor

să ne topim printre picăturile

ce reflectau frânturi de curcubeu

dar eu

am uitat cântecul ploilor…

Am trecut pe aici: Cătălin Fudulu, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Ivanuska, Ottilia Ardeleanu

Reverie

Magia timpurilor ferecate golden-rain

într-un glob de cristal

speranţe descântate în şapte ape

şi iluzia fericirii supreme

în braţele de sticlă ale iernii

tablou rece al incertitudinilor ce dor

îmi încălzesc privirile

la focul ochilor tăi

şi cad în dulce reverie

rostogolind gânduri

precum bulgării de zăpadă

se făcea că e un alt anotimp

un anotimp de miere

o lună a ploilor cu miere

o zi a iubirii mărturisite în şoaptă

o oră a îmbrăţişărilor pătimaşe

o secundă imortalizată în timpul

unui sărut furat la începutul lumilor…

deschid ochii şi te văd pretutindeni

( de fapt )

erai aici dintotdeauna

dar de abia acum

pot zâmbi din nou sufletului meu

 

De vizitat: Ottilia Ardeleanu, Cristian Lisandru, Cristian Dima, Cătălin Fudulu, Cosmin Ştefănescu, Gabriela Savitsky, Geanina Lisandru, Ioan Usca, Teo Negură.

Cândva în alte timpuri

reflection

cândva în alte timpuri

mă surprindeai scrutând sori nevăzuţi

nutrind speranţe albe dantelate

şi voaluri greu de ridicat

cu dor şi cu nesaţ

visam să-ndepărtezi

cândva în alte timpuri

pe când tu mă priveai mistuitor

clipind candid topită-n ochii tăi

mă prelingeam pe pieptul tău

înveşmântată într-un surâs

cu gingaşe reflexii de satin

cândva în alte timpuri

eram TU şi erai EU…

Ştiai?

irisi

 

ştiai că-n dimineţile cu rouă

în adânc de suflet

se nasc îngeri printre flori de iris

îşi desfac aripile de dorul tău

şi-ngână un cânt de dragul tău

iar eu mă scald în rouă

şi-n ochii tăi mă scald

dezgolită de toate învelişurile

de orice ar putea împiedica

privirea ta îmbătătoare

să vadă cum irişi înfloresc

din pieptul meu ce pulsează

doar pe ritmul inimii tale

Nu-mi amintesc cum am ajuns acolo…Poate mi-a scăpat din zbor sămânţa vreo pasăre ce vroia să-şi hrănească puii, sau poate m-am născut din spuma mării, ca Afrodita, ori poate am fost cândva un fir de nisip ce vroia să atingă cerul… Şi nici nu mai contează…Am început să mă înalţ, să caut soarele…Vântul îmi mângâia în fiecare zi talia subtire, mă curta uneori cu frenezie, alteori abia simţit, dar de fiecare dată cu o dragoste nemaiîntâlnită. Zâmbeam mereu cu vanitate la insistenţele lui, dar el vedea în zâmbetul meu un strop de speranţă. Doar că eu căutam soarele, măreţul soare ce se împăuna în straiele strălucitoare şi-mi pârjolea toată fiinţa. Dezamăgită de soarele mistuitor ce aproape mă arse în întregime, m-am retras la umbra unui palmier care şi-a întins potector crengile deasupra mea… Atunci ţi-am auzit chemarea, la început abia desluşit, apoi tot mai vibrant. Vocea ta stârnea în mine ecouri profunde, sufletul meu se desfăcea în cercuri concentrice, asemeni apei străpunsă de o piatră…Te ascultam fascinată. Dimineaţa, era o încântare să-ţi aud glasul răscolitor, iar noaptea adormeam legănată de şoaptele tale pline de dor şi îmi doream atât de mult să te zăresc… Într-o dimineaţă ţi-am auzit din nou glasul, de astă dată erai atât de aproape încât puteai să mă atingi cu vârful degetelor, iar eu mă unduiam şi tresăream de câte ori imensa plăcere mă copleşea şi răsuflarea ta caldă parcă îmi pătrundea  în fiecare fibră. M-ai îmbrăţişat atât de strâns încât nu mai ştiam de unde încep eu şi de unde tu, iar apoi mi-ai spus: te văd, în sfârşit! Mi-ai luat chipul în palmele tale şi abia atunci mi-ai văzut ochii arşi de soare…

Doar azi

doar azi adăposteşte-mi capul pe pieptul tău
şi mângâie-mi şuviţele rebele
priveşte-mi ochii şi lasă-i să te poarte
dincolo de ţărm doar azi
prin spuma mării lasă-i
printre corali, delfini şi mesaje de dragoste
tăinuite în adâncuri de sticlă
printre pescăruşii ce mângâie valurile
cu aripile lor pline de tandreţe le mângâie
aşa cum tu îmi mângâi buzele
şi sorbi mierea cuvintelor pline de iubire
sărută-mă uşor, ca o adiere caldă
să mă întreb de-a fost doar o părere
iar apoi o să-mi revărs părul
peste fărâmele de soare răsfirate prin nisip
şi o să-ţi şoptesc zâmbind a fericire
îmi place cum te minunezi doar azi
căutând mandale desenate de cristalele de sare
pe pielea mea sărutată de mare
şi cum încerci să desluşeşti simboluri venusiene
ascunse printre curbele fine ale trupului meu

onthebeach

Pinguri: Cătălin Fudulu – Azi în parcul CarolCristian Dima – Grădina labirint, Gabriela Savitsky – Nimic altceva , Ioan Sorin Usca – Comentarii la Facerea 26 , Vania – De dulce , Nataşa – Zi lejeră , Orfiv – Georg Britting , Orry – Declaraţie de amor , Ottilia Ardeleanu – Reply sentimental , Caius – Ultimul Mitropolit 31 , Cosmin Ştefănescu – Sânge balcanic (82) poem, Cristian Lisandru – Iubirea ca o consolare , Geanina Lisandru – Gama dorinţelor

http://www.youtube.com/watch?v=XvyMG0z0FZY

Curg precum ploaia

cirese1Curg precum ploaia
în fiecare crăpătură însetată a pământului
firul de iarbă îşi înviorează privirea
la atingerea mea delicată
răzvrătindu-se semeţ împotriva
buruienilor cu intenţii de asalt
hrănesc furnicile însetate
cu particule  din mine
iar entuziasmul lor se înteţeşte
pe culoarele galeriilor ce duc la lumină
mă preling peste frunze prăfuite
şi las dâre de verde crud
iar frunzele se preschimbă în aripi
sfidând vacarmul cotidian
curg spre temelia cireşilor
le împrospătez rădăcinile
ce îmbrăţişează şi mai vârtos
pământul reavăn şi urc
în fructele cărnoase şi dulci
care plesnesc de atâta roşu
ca buzele unei zeiţe a fertilităţii
mă rostogolesc apoi pe limba ta
mă dăruiesc cu ardoare ţie
iar tu mă despici în mii de fărâme
şi mă absorbi în tine…

RECOMANDĂRI: Cătălin Fudulu – Piscina cu femei, Ioan Usca – Ultimul Mitropolit 25 , Cristian Dima – La meci, Cristian Lisandru – unde dai şi unde crapă, Gabriela Savitsky – 25 la sută, Geanina Lisandru – Nopţile, I.S.U. – Comentarii la Facerea 20, Vania – Animozităţi, Orfiv – Ornicul buzelor, Orry – Interzis asasinilor, Cosmin Ştefănescu – Ruinele cetăţii Adamclisi, Ottilia Ardeleanu – Mediu pentru inimi ruginite

Update: Am descoperit recent un site de jucării pe care vi-l recomand cu toată căldura mai ales că de mult timp căutam un elicopter cu telecomandă pentru băieţelul meu, Andrei.

Lasă…

FairyDelightlasă muzica sferelor să-ţi umple auzul
şi să-ţi învăluie  sufletul
lasă razele zglobii ale soarelui
să-ţi verse pudră aurie pe pleoape
lasă verdele proaspăt al ierbii
să te renască în braţele mele
lasă cocorii să-şi regăsească
rătăcitele cuiburi de dragoste
lasă iluziile să-şi plângă uitarea
în cupe încrustate cu pietre filozofale
lasă timpul să curgă înapoi
până în secunda aceea în care
tot universul se oprise să admire
fiinţele noastre contopite
în umbra dulce a lunii
lasă-ţi gândurile în palma mea
şi am să-ţi plăsmuiesc din ele
o trenă princiară ce foşneşte a dragoste
azurie, precum cerul din privirile tale

Am răsfoit azi pe aici: Cristian Dima > Drum spre devenire. (2), Vania > Siniteana (fragment), Gabriela Savitsky > Neverosimil, Cristian Lisandru > Ia cu pâine, maică!, Orfiv > Georg Trakl (1887-1914) – Biserica moartă, Ioan Usca > Comentarii la Facerea – 18, Caius > Ioan Usca – Ultimul Mitropolit – 23, Cosmin Stefanescu > Tristeţe – Sânge balcanic (77) poem, Geanina Lisandru > Destinul, Vania > Alegeri, Orry > Interzis asasinilor, Orfiv > Ornicul buzelor

Premiu

Cu mare bucurie şi recunoştinţă pentru cei care mă citesc şi m-au votat, doresc să anunţ că poezia mea  „În templul iubirii”, a câştigat premiul I la concursul „Mai presus de sine” – aprilie de pe  http://www.ioanbistriteanul.ro . Mulţumiri tuturor!

O postez aici din nou pentru cei care nu au citit-o încă.

În templul iubirii

timpul caută să-mi spulbere clipele
să le rostogolească în uitare
mă trezesc din somnul gândurilor
şi îmi spăl ochii mirării
cu nectar de luciditate
din stele construiesc templu
celei mai strălucitoare scântei
miresme de santal şi tămâie
se-mpletesc pe sideful pielii mele
şi-ţi poartă simţurile alertate
pe nori de beţie cosmică
depun sărut plin de adoraţie
pe gleznele tale înmuiate de dor
cu părul meu mătăsos
desenez infinitul pe tot trupul tău
iar fiorul iubirii descarcă
şuvoaie de fulgere albastre
în fiecare celulă abandonată trăirii intense
îţi şoptesc atunci cu glas tremurând
cât de dor mi-a fost să respir
doar prin sufletul tău…

Am răsfoit azi pe aici: Cristian Dima (Călător), Vania (Sensul vieţii), Gabriela Savitsky (Meditaţia de luni), Cristian Lisandru (Dragoste.Dragoste.Dragoste), Orfiv (Franz Hellens – Pe-un fund de lac), Orry (Gabriel), Ioan Usca (Comentarii la Facerea – 16), Geanina Lisandru (Iubire.Iubire.Iubire), Caius (Ultimul Mitropolit – 21), Ioan Bistriteanul (Castigatoarea concursului), Cosmin Stefanescu (Eroului necunoscut – Sange balcanic)

Vernisajul gândurilor

îmi ascultam tăcerilestoneguardian
cu sufletul făcut pâlnie
gândurile sau prelins lasciv
prin ochii minţii
şiau împietrit în linişte
mă plimb printre statui translucide
la vernisajul gândurilor
din muzeul sufletului
în care se aude doar ecoul paşilor mei
ce sună vibrant, prelung şi înalt
iar întruchiparea ta sculptată în piatră
prinde atunci viaţă
prin perpetuarea ecoului
cascade de iubire ne învăluie fiinţele
paşii noştri devin note
pe portativul îngerilor
iar mâinile noastre împreunate
pictează orizonturi sublime
uniţi întrun singur gând
ne croim drum spre trepte celeste
pavate cu diafane perle de iubire

http://caius67.wordpress.com/2010/04/27/ioan-usca-%e2%80%93-ultimul-mitropolit-%e2%80%93-15/

. .

Străină

Străină, în lumi ce nu-mi aparţinpasare-luna,

Mă zbat între zâmbete prefabricate

Şi false mângâieri pe creştet…

Nefericiţii îşi caută înţelesuri în vin,

Pocale sunt puţine şi neîncăpătoare,

Iar dramele curg  peste o lume  în spini…

Cine te întreabă cum poţi  zbori

Cu aripi zdrobite de furtuni sau de scrum?

Îmi odihnesc oasele pe un stâlp

Şi mă întreb cum de-au ajuns oamenii

Să vorbească prin sârme,

Să se iubească prin fire,

Când e atât de simplu  zbori…

Foto: http://www.pixdaus.com

.

Aventura

cafea-si-lapte

În barul cu pereţii dezbrăcaţi până la cărămidă, chitara live provoacă dezmorţiri de simţuri. Privirile tale se preling neruşinat  peste trupul meu. Nu ştii dacă tresar pentru că m-ai privit cu jar din ochii tăi cu adâncimi de noapte sau doar îmi dansează whisky-ul prin vene. Eman parfum hipnotic de Dior şi te ridici de câte ori cu-o graţie halucinantă trec pe lângă masa ta. Mă adulmeci incitat, iar respiraţia ţi se suspendă atunci când te privesc şi te răpun cu zâmbet de scoică trufaşă. Mă prinzi seducător de mână şi ne topim în noapte. Mă trezeşti în sărutări calde cu aromă de cafea pătrunsă de un cub de zahăr şi tăvălită prin cearceafuri de lapte, iar soarele se furişează ruşinat prin ochiul unui geam şi ne invăluie trupurile dezgolite într-o lumină aurie…

Foto: http://www.pixdaus.com

Stropi din cer

raininhand

Îmi plânge cerul azi
doar mie îmi povesteşte
printre lacrimi şoptite şi suspine fulgerătoare
despre doruri neştiute de nimeni
despre poveşti nevăzute de soare vreodată
adineaori mi-a picurat doi stropi în palmă
eram însetată şi nu am observat sferele cristaline
strălucind din preaplin de prospeţime
cum se căutau pe linia vieţii rostogolindu-se frenetic
spre linia frânta a inimii unde
prin întâlnirea predestinată stropii au devenit unul
şi-au pierdut contururile în palma mea
iar eu i-am sorbit aşa contopiţi
ca pe un elixir miraculos
al cărui gust îmi descrie aromele mostre
de suflete ce se împletesc
notă cu notă
în simfonia tulburătoare a existenţei

De dor

bird-green-1
Lacrimi involburate se revarsa pe chip
sapand albii sufletului insetat de tine
pumni inclestati primesc sarutul
care elibereaza nestiuta pasare
din palmele ce se deschid pulsand
asemeni unor petale indragostite de soare
cu aripi fluide isi asterne zborul
pe serpentinele dorului
se opreste doar pe buzele tale
infruptandu-se din ambrozia
chemarilor tale soptite duios
suflarile noastre se-ntrepatrund
unindu-se in respiratia primordiala
ce faureste pod de iubire
peste trupuri arzande

Paşte fericit!

Bine aţi venit în noua mea casă! Vă doresc tuturor un Paşte fericit, lumină în suflete şi numai bine!

Visele

apus
O sa dorm somnul unui urias
cu geana lipita de tampla ta
sa-mi presar visele in ochii tai
iar ele sa inoate in imensitatea albastra
invaluite de dragostea ta
precum o vesta de salvare
nici macar furtuna de lacrimi
nu are putere sa le scufunde
glasul tau imi rascoleste adancurile
imi strigi, iubito,
vad tarmul in ochii tai
suntem salvati!
salvati de vise ce plutesc in aval
din ochii tai spre coaste
vantul invoca talazuri salbatice
si le-mblanzeste mai apoi
intre oasele incovoiate
naufragiem pe buza unei pesteri
in care au inflorit stalactite
din lacrimi pietrificate
ce ne soptesc cu ecouri prelungi
aici se nasc visele
luati cate vreti
si cresteti-le ca pe copiii vostri

Psalm dragostei

de Lucian Blaga

m-am ridicat cand zi s-a facut.
Dragoste, imprumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Sunt inca in mine greul pamantului si deznadejdea
lutoasa. In mine tanguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gand
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cateodata mai vine un vant.
In ceasurile desprimavararii, dragoste,
in ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor intunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii.

Singuratati pierdute

singuratati pierdute intre degete impletite
sorb din izvoare neincepute
deslusind mirarea pietrelor
in ochiul de peste se scurge tacerea
si iarba isi sopteste inaltarea
spre urechea desprinsa din vant
sa cauti paradisu-n prapastii
le pare unora fara putere-a pricepe
doar noaptea starpita de stele
intelege cautarea luminii-n tenebre
un manz alb galopeaza-n surdina
prin portaluri deschise spre cer
copitele ii sunt pline de sange
dar ochii vorbesc despre sori
in taina se nasc galaxii nevazute
la fel cum fiorul in suflet patrunde
e liniste-n cer si-n adancuri
iar noi ne iubim
pe ale universului campuri…

In templul iubirii

timpul cauta sa-mi spulbere clipele
sa le rostogoleasca in uitare
ma trezesc din somnul gandurilor
si imi spal ochii mirarii
cu nectar de luciditate
din stele construiesc templu
celei mai stralucitoare scantei
miresme de santal si tamaie
se-mpletesc pe sideful pielii mele
si-ti poarta simturile alertate
pe nori de betie cosmica
depun sarut plin de adoratie
pe gleznele tale inmuiate de dor
cu parul meu matasos
desenez infinitul pe tot trupul tau
iar fiorul iubirii descarca
suvoaie de fulgere albastre
in fiecare celula abandonata trairii intense
iti soptesc atunci cu glas tremurand
cat de dor mi-a fost sa respir
doar prin sufletul tau…

Febra

Flăcări mistuitoare se-aleargă prin venefireonthesky
Şi-mi înlănţuie trupul
Am cratere în buzele ce râvnesc
După savoarea sărutului tău
Din ochi îmi ţâşnesc
Armăsari nărăvaşi cu pete de foc
Copitele lor înmuiate în lavă
Îmi izbesc cu nesaţ tâmplele
Înmuguresc cireşii
Iar universul meu arde
În tăcere mocnind
În celule, ţesuturi şi sânge
Şterge-mi fruntea inundată
De broboane incandescente
Şi pune-mi comprese de dor
Stinge-mi febra cu lacrimi de fericire
Înveleşte-mă cu voaluri de iubire
Şi dă-mi să beau infuzii fierbinţi
Din amestec înmiresmat de dorinţe
Chiar de pe buzele tale…
Imi era tare incercanata inima, atunci,
Cand te-ai recunoscut in palma mea
Iluziile crude imi ranjeau,
Ma taiau cu cioburi de timp
Mi-ai adunat chipul
In causul palmelor si m-ai privit
In ochii mei cu zbateri de catran,
Ai picurat sclipiri de raze gingase
Si m-ai adapostit la umbra genelor tale
Din foisorul tau de la hotarul nemarginirii,
Ai cladit bariere din pietre pretioase,
Culese de pe buzele mele,
Iar timpul, l-ai ascuns in buzunarul de la piept
Si m-ai rugat sa-ti brodez butoniere sigilii,
De culoarea nisipului din parul meu
Infinitul si-a adunat cu migala
Niciodata stiutele puncte,
Si le-a presarat pe drumul
Dintre mine si tine…

Doar un om

In contemplarea amurgului opac,
Nu-ti afli linistea,
Nici nu te-mpaci cu-o acadea,
Ce dezinvolta o imparte plebea…
Urasti culorile stridente,
Mai bine cinic, deprimat…
In negru, voluptati ardente,
Saluta bancile c-un zambet asumat.
In alb, papusile mirese,
Fac schimb de amintiri de buzunar,
Si-n desfatarea tandra cu iluzii,
Nu simt cum gustul lor a devenit amar…
Sub ironii taioase si concluzii,
Se-ascunde, parca pasind pe varfuri,
Doar un om cald ce raspandeste ambrozii…

 

Autoportret?

gospodina

Am locuit la margine de cimitir,
C-un toc în groapă şi cu altu-n vin.
Străjeri mi-au fost chelnerii beţi
În frac păreau atât de desueţi.
Azi stau pe buza unei oale
Cu ciorbă aburindă, o fi ieşit de perişoare?
Sunt gospodina care scrie versuri
Cu telul scrijelind aluatul de fursecuri.
Sau poate-oi fi doar o clientă dedicată,
Prin magazinele cu rafturi pline, mereu împiedicată
Când mă aplec după staniol,
În urma mea se surpă raftul gol.
Sau cum în fusta mea de blugi pe stradă epatând,
Stârnesc mirarea celor ce-observă cum mi-a crăpat pe fund.
Ori poate-oi fi vreo silitoare masterandă
Ce lustruieşte băncile cu esenţă de lavandă?
Nu ! Ştiu! Sunt mai bine-o amazoană
Cu aspiraţii înalte să nu am nici o rană.
Sau poate prea puţin din fiecare…
Of,  iar e târziu,  hai toată lumea la culcare!🙂

pebbles2
Stau pe aceeaşi piatră albă
perfect rotundă
pe care civilizaţii misterioase
(sau poate doar timpul)
au scrijelit acum mii de ani lumină
un semn doveditor de trecere
chircită, zdrobindu-mi sânii cu genunchii
încerc să-mi menţin echilibrul
fără să mă rostogolesc
cu tot cu roca albă, grea şi netedă
de parcă ar fi fost o bucată din lună
pe care a şlefuit-o lumina anilor lumină
privesc spre orizont
şi te zăresc cum stai chircit
pe piatra ta
perfect triunghiulară şi însemnată
cu aceleaşi simboluri misterioase
genunchii ce-ţi apasă pieptul
îţi par atat de ascuţiţi
de parcă ar fi pumnale
sfredelind răni adânci
ne privim prin imensul pustiu
şi braţele ni se alungesc
peste deşert şi peste veacuri
până la îmbrăţişarea dătătoare de viaţă
au răsărit atunci vlăstari de tei înmiresmaţi
şi fire verzi plăpânde de flori neştiute
ce poartă seminţe ale creşterii pe dinăuntru
Oameni dragi, nu aruncaţi cu pietre!
Ele vă pot fi puncte de sprijin
pentru devenirea fiinţei.

Un gand din calimara

Am incercat sa prind in versuri fericirea,
Ce ochii tai de-azur o daruiesc plenar,
Iar tu ai ars chiar pagina din dictionar,
In care academicienii explica ce-i iubirea.
Azi ma cuprinzi cu brate inamorate,
Din suflet imi reversi minunatii,
De mana noi sfidam priviri crispate,
Si ne-avantam prin viata precum niste copii.
Am lustruit cuvintele cu-o pana rara,
Sa prinda forma de sublim rotund,
Iar cand priveam prelung in calimara,
Ma oglindea zambind un tainic gand…
Parfum de umbre frenetic inlantuite,
Transforma aerul in voal fin si laptos,
Si toata-nsiruirea matasoasa de cuvinte,
Dezvaluie o noua lume si-o umplu de-nteles…

La multi ani, Femeie!

Va dedic tuturor femeilor o piesa de suflet, cantata de o femeie extraordinara…La multi ani!

Un strop de eternitate

golden-rain

Mi-am şters rugina de pe gene
Cu praf de dragoste măiastră
Cu-o aripă de înger am urnit
Miracolul spre lumea noastră
Dureri, iluzii, spaime ni le-am înveşmântat
În voaluri de mătase, în cel mai fin brocart
Ne punem măşti groteşti pe suflet
Ne-nlănţuim în trupuri afectate
Uităm să oferim un zâmbet
Măcar un strop de eternitate
M-am dezbrăcat de piele, de carne şi de oase
Mi-am alungit suflarea-n infinit
Şi m-am pierdut în sferele celeste
Am tăcut o clipă, iar timpul s-a oprit…


Am sa te iert

Am să te iert c-ai semănat10250289_311431832343830_556756277224364932_n
Covor de maci în vast pustiu
Şi n-ai plecat.
Am să te iert că lavă tu ai căutat
În ochi de chihlimbar
Şi-ai revărsat-o în vene.
Am să te iert că-n nopţi de-amor
De atâtea ori tu m-ai ucis
Cu-atingeri tandre, fremătând de dor
Şi-apoi, cu sărutări fierbinţi m-ai înviat.
Am să te iert că-n dimineţi de primăvară
Mi-ai picurat sonate în auz
Pe note calde de chitară
Şi-am să te iert că ai cântat
Sub cer de soare luminat,
La corzi de suflet.

Cautare

Am cautat stelele in cerul gurii tale,
Si am gasit doar fire de nisip
Cazute din clepsidra sparta…
Din coltul zambetului tau se preling
Amintiri devorate de doruri ascunse.
Pe buzele tale am cautat izvorul nemuririi,
Dar am gasit doar iluzii pitite cu grija
De limbi de ceasornice crude…
Ti-am mangaiat cu teama gatul,
Si-n loc de fiori… am zarit o coloana semeata,
De veghe intr-un trup trecator…
Am cuprins-o indata, si m-am lasat sa alunec usor…
Si acolo, in loc din adancuri de-ocean,
Imbratisata de sufletul tau cu nesat,
M-ai scaldat in sclipire de stele,
Mi-ai picurat stropi vesnici pe buze,
Si m-ai infiorat cu privelistea nemarginirii…

Doar eu si zambetul tau

Am sintetizat compusii din zambetul tau,
Intr-o pulbere alba, aurie, sau poate in mii de culori,
Pe care o presar peste rani ca pe un leac miraculos…
Mi-au rasarit raze din tample,
Ca gandurile mele sa aiba drum lin spre inima ta…
Dezrobita de zbuciumul lumii,
Am aprins felinare in aria Broca,
Si-am poftit ingerii la o partida de sah.
Nu faceti pariuri, nu exista invinsi,
La masa la care de-o parte sunt ingeri si muze,
Iar de cealalta parte, doar eu si zambetul tau…

Din lacrimi

Am construit schele din lacrimi
Adunate cu grija din cuibar de dureri,
Am urcat din prapastii, pe creste de dor…
Am tors la fuiorul iubirii,
Fir neted din ganduri albastre,
Si-am tesut platosa calda,
Pentru inimi ranite de prea multe ori…
Impletesc note blande pe corzi de vioara,
Arcusul imi taie tristetea si zboara,
Izgonesc nepasarea ce vrea sa apara,
Si pornesc inspre tine cu suflet curat.

M-a intrebat dimineata

Ti-am imbratisat privirea cu soapte negandite
Si te-am dus in locul in care pietrele
Se transforma in pasari si zboara.
Secunde iau foc si ard trecutul
Ca pe-o scrisoare ingalbenita
Ce poarta sigilii vechi, nedesfacute.
Te apuc de ganduri si te-azvarl in vartejuri fluide, laptoase,
Cu arome de miere de flori si scortisoara…
Ating cu varful degetelor iarba cusuta-n tarana,
Si culeg picurii de roua sa-i sorb cu nesat…
Apoi, intr-o clipa ratacita prin vremuri,
m-a intrebat  dimineata:
Cum ai vrajit timpul, femeie?

In brate cu stele

Straluciri plapande-n tuneluri ascunse,
Diseca negura si reveleaza bariere
Candva de netrecut, acum doar iluzii…
Preschimb in cristale farame de teama
Si umplu cu sete mirari oblojite
De suflul fierbinte din sfere de-opal.
Chemarea din piscuri insorite ma ajunge,
Ademenindu-mi aripile crescute in talpi…
Cerul isi revarsa Carul Mare in bratele mele
Iar tu imi incrustezi pielea cu stele.

Sa fiu

Imi canta stelele pe prispa,
Si nori se joaca-n parul meu,
O galaxie pare ca imi striga,
Sa nu-ncetez sa mai fiu eu.
Si vantu-mi suiera-n ureche,
Sa-mi port povara pana sus,
O, luna, ce imi stai de veghe,
Asculta-mi tot ce am de spus.
Sa fiu izvor as vrea, de bucurie,
Oceanul sa ma poarte-n zari,
Si toate raurile sa ma stie,
Ca sunt si azi cum am fost ieri.
O zana din povesti sa fiu,
De veghe-n somnul de copil,
Cu-a mea bagheta sa inviu,
Un unicorn cazut docil.
Si poarta-nalta pana-n cer,
Coloane de mister sa strajuiasca,
Sa port indata in eter,
Pe cei ce vor ca sa iubeasca.
Si toate sunt in alta lume,
Izvor zglobiu, zana si poarta,
E-o lume-albastra fara nume,
In care zborul este arta.

Neputinta

Siroaie curg rauri din lacuri intunecate,
O lebada ferecata in lanturi de pamant
Isi canta neputinta ridicandu-si aripile spre cer…
Ceata-n priviri si zvacnet in piept coboara,
Cuvinte taioase aruncate in graba
Intind tentacule perverse spre suflet…
Frunze uscate ratacite pe trotuar
Isi cauta refugiul pe brate de vant.

Marea din noi

 

Suiera, se ridica in spirala,
firele de nisip cernute in parul tau,
mirosul sarat si umed al coapselor tale
pe care s-a evaporat marea,
adierea atingerilor tale peste trupul meu,
cantecul celulelor contopite,
stralucirea hipnotica a extazului…

Si ce n-as da…

Si ce n-as da sa vad o ploaie de stele, si ce n-as da sa vad aurorele boreale, si ce n-as da sa nu mai fiu romanca, si ce n-as da sa fiu cea mai frumoasa femeie de pe planeta Marte, si ce n-as da sa fiu cea mai inteligenta creatura, si ce n-as da sa fiu cea mai buna gospodina, si ce n-as da sa fiu cea mai buna fiinta, si ce n-as da sa vreau sa fiu, sa vad, sa simt, sa gust, sa cant, sa misc, sa ma atinga, sa stralucesc, sa zbor, sa iubesc, sa-mi fie indiferent… Nimic. Nimic n-as da din tot ce am, si am indeajuns. Am doi ochisori albastri ce se conecteaza la sufletul meu la fiecare privire, doi ochisori ce m-au purtat pe culmi nebanuite de mine, doi ochisori veseli, zglobii, seriosi, morocanosi, somnorosi, seducatori, rugatori, convingatori, iubitori, in care se reflecta toata lumea mea. Si mai am doi ochi albastri, ai iubitului meu, ochi calzi, calmi, intelegatori, iubitori, uneori tristi, alteori scanteietori, ochi de barbat iubit, ochi de prieten intelegator, ochi de amant pasional…ochi ce ma implinesc…Si mi-e de ajuns.

Ganduri din noapte

E asa o liniste in jur incat aud noaptea cum se scurge pe langa mine. Ganduri mii plutesc in aerul rece, credeam ca-i ceata, dar nu, sunt mii de ganduri ale tuturor insomniacilor…Tie iti  aud plansetele in timp ce infasori coltul cearceafului dupa degetul mare si musti din el cu disperare sperand ca va durea mai tare ca rana din inima ta, voua va aud respiratia sacadata, va simt tremurul imbratisarilor si pasiunea ce va mistuie, pe tine te vad cum iti privesti copilasul ce doarme linistit…zambesti si sufletul ti-e plin, tu te intorci obosit de la munca, iti tarasti plasa in care ai avut sandwichul cu parizer ieftin si parca ai vrea sa nu mai ajungi…, tie iti simt betia, se invarte lumea cu tine, caci ai mai adaugat un an in carnetelul vietii tale si nu stii inca daca sa te bucuri sau sa te intristezi…si totusi e atata liniste in noapte.

No Subject

De ce imi strivesti zambetul cu ochii tai goi? De ce ma arunci in prapastia dintre noi? De ce-mi torni in ureche scrasnetul disperarii tale de a nu fi…? Ai ars podul catre turnul meu de veghe, in speranta ca nu mai pot ajunge sus, dar nu te-ai gandit ca o sa-mi creasca aripi, asa ca sa-ti confirm ce ai citit odata intr-o revista din sala de asteptare : „functia creeaza organul”. Ai ras tamp cand ai citit si-ai zis c-un ton sec ca a sosit vremea sa-mi creasca aripi la cat sunt de aeriana, nu de alta dar sa nu cad de-acolo din nori. Nu as fi crezut niciodata ca poti avea si intentii bune chiar daca imbracate in ironie. Si totusi…tu te-ai gandit vreodata ca poate intr–o noapte cetoasa, cautand cu privirea spre turnul meu de unde palpaia o lumanare aproape topita, aveau sa-mi creasca aripi? Nu, nu-ti ordona bocancii peste pleoapele mele, noroiul nu ma impiedica sa-mi ridic privirea. Da, mi-au crescut aripi, pentru ca ochii mei nu se mai scalda in tarana, de atunci, cand cu batai timide din genele arcuite am inceput sa privesc cu coltul ochiului intai, apoi am desfacut pleoapele si lumina mi-a inundat venele…
Urmărește

Fiecare nou articol să fie livrat pe email.

Alături de 807 alți urmăritori

%d blogeri au apreciat asta: