Beţie

Am buzunarele pline de vise
De iubiri trecute, de azi sau de mâine
Plec capul şi tac un ecou
Străzile pustii au un parfum nostalgic
De lacrimi pe asfalt
Ecoul e înghiţit de copaci
Şi când ecoul plânge, şi copacii plâng uneori
De ce să calc peste lacrimi?
Fac slalom printre ziduri de lacrimi
Zidurile mi-au devenit umbre
Umbrele mi-au devenit cei mai buni prieteni
Prietenii mi-au devenit pietre
Mi-am pus în buzunar două pietre
Să am cu ce arunca dupa stele
Mă agaţ de o stea
Ce-şi frânge raza sub paşii mei
Cobor în mine  şi tac
Ţi-am sorbit toate tăcerile
Picătură cu picătură
Şi acum
Sunt beată de tăcerea ta.

Magnificent_Collection_Of_Beautiful_Wallpapers_laba.ws

 

Anunțuri

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: