De dincolo

 

mă priveşti din stele, prin ochi neştiuţifatherdaughter

ferestre spre lumi impalpabile

ireale poate se  deschid

prin flori şi păsări rătăcitoare

ori poate prin greierul

ce–mi  susură blînd

poveşti ale fiinţei şi nefiinţei

te scald în ploile din suflet

la umbra tristei îmbrăţişări

dintre orizont şi înaltul cerului

ce-ţi  veghează  urmele trecerii

mi-e pustiu, neant de neînţeles

şi am rămas doar dor, Tata…

 

Anunțuri
%d blogeri au apreciat asta: