Psalm dragostei

de Lucian Blaga

m-am ridicat cand zi s-a facut.
Dragoste, imprumuta-mi tu usurinta
cu care norii albi umbla-n azur peste abisuri
si gratia fara fiinta a verdelui, frunzelor.
Sunt inca in mine greul pamantului si deznadejdea
lutoasa. In mine tanguitoarele nopti.
Neguri mai staruie-n gand
si talpile fara de voie mai prind radacini
pe drumuri neprietenoase.
Din trecut cateodata mai vine un vant.
In ceasurile desprimavararii, dragoste,
in ceasurile-acestea, ce singura tu le numeri,
caci numai tu nu ai amintirea
marilor intunecimi,
fa sa uit cumplita povara
a vazduhului negru ce-l port pe umeri
si da-mi taria de-a suporta
bucuria eliberarii.
Anunțuri

Comments on: "Psalm dragostei" (3)

  1. Frumos spus. Lanţurile nu pot fi sparte decat cu lanţuri.

  2. Ohhh…Blaga…ce batai de cap mi-a dat la bac :))

  3. Pare că norii albi sunt ceva mai numeroşi…

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: