Singuratati pierdute

singuratati pierdute intre degete impletite
sorb din izvoare neincepute
deslusind mirarea pietrelor
in ochiul de peste se scurge tacerea
si iarba isi sopteste inaltarea
spre urechea desprinsa din vant
sa cauti paradisu-n prapastii
le pare unora fara putere-a pricepe
doar noaptea starpita de stele
intelege cautarea luminii-n tenebre
un manz alb galopeaza-n surdina
prin portaluri deschise spre cer
copitele ii sunt pline de sange
dar ochii vorbesc despre sori
in taina se nasc galaxii nevazute
la fel cum fiorul in suflet patrunde
e liniste-n cer si-n adancuri
iar noi ne iubim
pe ale universului campuri…
Anunțuri

Comments on: "Singuratati pierdute" (16)

  1. "un manz alb galopeaza-n surdinaprin portaluri deschise spre cercopitele ii sunt pline de sangedar ochii vorbesc despre sori"Ochii unui mânz spun poveştile libertăţii peste care nu are nimeni dreptul să pună o şa…

  2. Nimic nu se pierde…

  3. @Cristian: Nu libertatea o cautam atunci cand iubim?

  4. @Catalin: Cer si pamant, lumini si tenebre, material si ideal, macrocosmos si microcosmos, se intrepatrund iubind…

  5. Trimite mail-ul acela, poetă frumoasă …!

  6. O sa-l trimit in curand :). Te imbratisez cu mult drag!

  7. ,,e liniste-n cer si-n adancuriiar noi ne iubim pe ale universului campuri…„intuitiva catre Adevar e firea omului

  8. Doar o portita daca deschide…Multumesc de trecere.O zi minunata sa ai!

  9. Frumoasa poezie! Felicitari!

  10. Multumesc si bine ai venit!

  11. "e liniste-n cer si-n adancuriiar noi ne iubim pe ale universului campuri…" Frumoase versuri Mihaela :)…nu e aşa că e minunat să te iubeşti acolo, sus printre maci senini şi îmbujoraţi?Mulţumesc pentru vizită şi pentru comentariul lăsat…Am să încerc să trec şi eu pe aici cât de des voi putea. E frumos pe la tine :).

  12. Intr-adevar e minunat, iar cuvintele uneori sunt prea mici…Cu mult drag te mai astept!

  13. Cuvintele mici fac sentimentele mari…Fiecare avem în noi un micro şi un macrocosmos ce ne scot adevărata personalitate la suprafaţă oricât am încerca să o ascundem…

  14. singuratati pierdute intre degete impletitesorb din izvoare neinceputedeslusind mirarea pietrelorin ochiul de peste se scurge tacereasi iarba isi sopteste inaltareaspre urechea desprinsa din vantsingurătăţi pictate pe mâini, mâinile spun multe…trebuie doar să vrei să le "citeşti".sa cauti paradisu-n prapastiile pare unora fara putere-a pricepedoar noaptea starpita de steleintelege cautarea luminii-n tenebreDe regulă prăpastia nu găzduieşte nimic atrăgător,dar sperăm…un manz alb galopeaza-n surdinaprin portaluri deschise spre cercopitele ii sunt pline de sangedar ochii vorbesc despre soriAlb şi roşu, puritate şi iubire, nonculoare şi culoare…in taina se nasc galaxii nevazutela fel cum fiorul in suflet patrundee liniste-n cer si-n adancuriiar noi ne iubim pe ale universului campuri…Iubirea rămâne stăpâna intregului nostru univers.Te îmbrăţişez cu toată dragostea!

  15. @Costea: De multe ori imi vine sa ma ascund, poate din cauza ca am prea multe urme de bocanci pe suflet…@Geanina: Uneori gasim minunatii unde ne asteptam cel mai putin…Multumesc mult de vizita si comentariu.Cu mare drag te imbratisez si eu.

  16. mihael said:

    Bucură-te de aste singurătăți pierdute
    Mai câștigată ești așa decât
    cel luceafăr nemuritor și rece
    A ta e astfel nemurirea
    Căci Cosașul peste Iubire nu trece!

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: