M-a intrebat dimineata

Ti-am imbratisat privirea cu soapte negandite
Si te-am dus in locul in care pietrele
Se transforma in pasari si zboara.
Secunde iau foc si ard trecutul
Ca pe-o scrisoare ingalbenita
Ce poarta sigilii vechi, nedesfacute.
Te apuc de ganduri si te-azvarl in vartejuri fluide, laptoase,
Cu arome de miere de flori si scortisoara…
Ating cu varful degetelor iarba cusuta-n tarana,
Si culeg picurii de roua sa-i sorb cu nesat…
Apoi, intr-o clipa ratacita prin vremuri,
m-a intrebat  dimineata:
Cum ai vrajit timpul, femeie?
Anunțuri

Comments on: "M-a intrebat dimineata" (7)

  1. "Cum ai vrăjit timpul, femeie?" Cu răbdare şi har!

  2. Cu drag… 🙂

  3. …cu privirea de foc a dragostei, deoarece CÂND AI ÎNCEPUT SĂ IUBEȘTI, ATUNCI; DOAR CÂND IUBEȘTI, NUMAI ATUNCI!!!

  4. "Secunde iau foc si ard trecutulCa pe-o scrisoare ingalbenitaCe poarta sigilii vechi, nedesfacute.Te apuc de ganduri si te-azvarl in vartejuri fluide, laptoase"…Remarc aceste versuri, foarte frumoase…

  5. Multumesc, ma bucur ca ai trecut pe aici…

  6. frumos, feminin, "culeg picurii de roua sa-i sorb cu nesat"

  7. Ma bucur ca ti-a placut…si te mai astept…

Lasa un comentariu

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: